Îs-femeie și stăpână, strămut arca
Din loturi de-adâncimi să-mi stea transportul
Prea des plutind, în lavă, tot efortul
Sub gene, văd, ce-apucă mânătarca...

Pe străzi, zăpada stă să-nghită portul
Căldura mea și mieii, dar simt barca...
Mi-e inima-mi sub piept, ca și Petrarca
Îmi fac, din mine, lavițe și-s tortul.

Căci lumea-i agitarea pe sub stele
O lună amărâtă chiar tu ești
Te dai la undiți și încerci pingele

Ca-n însoriri să mi te dai la pești.
Nu-mi muște viitorul pescari, iele
Hey, Prometeu, ferește-te de clești!