// adevărata existență umană nu se reduce la simpla supraviețuire biologică, ci depinde de valorile, conștiința și spiritualitatea pe care le cultivăm. Atunci când omul își îndreaptă atenția spre dimensiunea interioară – spre spirit și reflecție – el transformă viața într-un proces de rafinare și înălțare. Astfel, existența nu mai este doar instinctuală sau mecanică, ci devine o expresie a sensului, a frumuseții și a unei ordini superioare. //

...în fiecare dimineață, timpul se rescrie singur
cu un alfabet din memorie, fotoni și păsări de pradă,
cărări compactate în fișierul „notlife”,
iar visul își schimbă parola, uitând că a strălucit
încă o dată.

pe plajele sinelui, evadările nu mai ajung la țărm,
se retrag în adâncuri aidoma meduzelor albe,
un factor prim și corali, gânduri inocente
întrebări verticale.

dacă viața e un cod sursă, cine a lăsat bug-ul morții?
dacă iubirea e un glitch, cine o mai updatează?
dacă existența e doar un demo(n) plăpând,
când vine versiunea ei full, colosală?

îmi caut pulsul printre ferestrele sparte,
sub semnul diversiunii offline,
într-un mod clandestin,
într-un colț neindexat al versului alb,
de-a lungul atâtor sinapse.

într-o zi sau alta, am să încerc să descarc
un sentiment din cloud,
latura ascunsă a unui folder pierdut
și două fotografii de pe Marte.