păpuşă din lut te-am făcut după chip şi asemănare cu mine
şi viaţa ţi-am suflat-o în nară, viu suflet să fii.
să nu fii singur, că ştiu cât de dureroasă-i singurătatea
lui unu, să-ţi ţină de urât, ţi-am făcut o păpuşă şi ţie.

fără griji, cu de toate, în rai lângă mine-aţi crescut.
mişcare e viaţa şi drum către moarte. asta încă n-o ştiţi
şi-acum cu păr pubian la vedere, sub măr vă hârjoniţi, râzând
fericiţi ca nişte nemuritori,dar, drag, o, biete suflet,
habar n-ai ce mare belea te aşteaptă...

inevitabilă-i muşcarea din măr. dragoste ai să-i spui
stării de răscolitoare plăcere a cărnii şi adevăr adevărat
îţi va zice gura, că dragoste e drag şi e drog ce dă
dependenţă şi ostie e dătătoarea de varii dureri...

cunoscând-o, e dat al firii ca fiii, ficele să-şi întoarcă
faţa de la părinţi şi nemaiîncăpându-le raiul să păşească dincolo, unde vor cunoaşte truda şi necazurile vieţii.
din carnea lor păpuşi să facă după chip şi asemănare să se bucure văzându-le râzând, fericiţi, să-i vadă cescând
apoi plecând în vieţile lor. singuri, bătrâni să se împace
cu gândul că moatrea e doar o părere, prin urmaşi nemurind...

Iş, Işa, aveţi grijă de voi, nemuriţi-vă prin urmaşi
să mă nemuriţi şi pe mine până la veacul din urmă când
nu va mai fi gură de om numele meu să-l ştie, să-l spună...