chiar că m-aș îndrăgosti
iarăși tot de tine
Cireșico
de-aș mai fi tânăr
ca pe-atunci când mâncam
cireșele beșicate necoapte
furate
ascunși sub podețul pârâului

ne-ntreceam în
lungimea aruncării sâmburilor
prin strângere
între două degete

amândoi eram câștigați

de pierdeam eu
mă pedepseai să te sărut

când pierdeai tu
pedeapsa ți-o dădeam eu
să mă săruți

după cinci sâmburi împușcați
de fiecare
cel ce pierdea partida de tir
era pedepsit la fericire

de n-ar mai fi apus Soarele

mai că m-aș întoarce-n timp
de dragul dorului
multor fapte de-odinioară

........

ehei! ehehei!
îns-acuma am nevastă
sora mare-a susnumitei
geloasă din cale-afară

pune mâna pe făcăleț
de m-aude povestind cuiva
„Amintiri din copilărie”

de mă pun pe scris
vine-n inspecție tovarășa de la KGB
să n-o supăr
mai bine-i zic
securista libertăților mele
Floarea

de-o vreme-i zic mereu
Florica
nu Floricica
și-mi dă peste nas
c-o ploaie furtunoasă
din binecuvântătoarea-i gură
cu sărutările nevinovate
din episodul povestit

vă zic
doar să n-o pățiți
păzea
nu vă-nsurați
cu sora vreuneia avută
mândruță-n tinerețe