Omul m-a lăsat baltă și a plecat noaptea să se plimbe prin oraș
într-un loc unde se înălța un munte enorm alături
aveam impresia că mă aflu într-o lume fabuloasă
dar cumplit de străină
omul a cutreierat prin oraș cu mintea lui blocată
cu membrele blocate
cu ochii prinși în peisaj, legați de el printr-o mică invenție
nu-i spusese nimeni că nu ai cum, că nu faci așa ceva
sau poate mama lui îl asasinase cândva
și-n locul lui pusese o păpușă
era din ce în ce mai dezarticulat
din ce în ce mai incoerent, din ce în ce mai rece
în gară a dispărut de tot,
din el vedeam accidental doar o jumătate de față
îmbrățișări goale de orice, doar sternul ca martor că acolo e ceva materie
insolubilă.