mersul spre înlăuntru
este bun
doar până acolo
unde lumina nu mai pătrunde
mai departe
chipul își pierde
asemănarea

știu, știu
nici oglinzi nu sunt

spre adânc
pulsând unduirea
pe urma șoaptelor
frica
meduză îmbuibată
se leapădă de tine
în doze mici
promițând
că veți rămâne prieteni
și că va reveni
cândva
să o iei și pe ea

știu, știu
solzii tăi sunt cicatrici