Sufletul mi-a alunecat
pe un ciob de iubire
Și-un zâmbet s-a spart
înlăuntrul meu.
Un geamăt s-a scurs scăpat
din tăcere.
Și-am tăcut,
am tăcut.

Inima a răspuns
cu un ghem de lumină
Și cu-n gest întrerupt,
sugrumat
Un picur de noapte a plâns,
a scâncit.
Și-am iertat,
am iertat.

Sufletul mi-a rămas
agățat pe un ciob de lumină
Și am plâns
am uitat.
Și de ieri, fără știre,
mă tot sparg,
mă tot strâng
ca pe-un ghem despuiat
de o gheară scăpată din umbră.