22.08. 2025

sunt născut din icoane și sare
crescut de lăcuste și crizanteme
dacă m-ai întreba ce mă doare
ți -aș spune dumnezeu nu are cont
pe fb
să vadă când îi cer prietenia
să-l întreb dacă sus voi găsi
pull&bear
nu de alta însă
când mă îmbrac dimineața
aripile sh pe care le fâlfâi prin tot orașul
nu impresionează pe nimeni
așa se întâmplă când avem o singură lume
dar trăim în universuri străine

23.08.2025

am avut de ales
între a fi demonul care
trezește în alții nevoia de Dumnezeu
și fiul cu normă întreagă
ce-și duce tatăl la groapă
siderat că după atâția ani de slujire
n-a primit moștenire
măcar un ied spre tăiere
ca să se bucure cu prietenii de pahar

există și cei ce nu pot alege
ei se nasc de la-nceput viguroși
din pântecul Alinuței
copila gravidă din autogara Codreanu
au dat-o afară de la videochat
acum caută să lucreze cu ziua
și bebeul vrea să lucreze cu ziua
ea știe sigur:
cu cât lucrezi mai vârtos
când ești cu burta la gură
cu atât mai strong va ieși bebeul
din tine

24.08. 2025

blue moon bloody moon black moon
strawberry moon
alege-ți sfârșitul după cum vezi
nimic nu e alb/negru totul e rogvaiv
dacă ar conta obișnuința
n-ar exista iadul așa cum nici peștele
n-ar fierbe în ciorbă
să nu-ți faci griji
suntem aici pentru totdeauna
vom fi prieteni imaginari
vom veghea cu tandrețe din umbră
vom privi la toate cele făcute
și iată
vom vedea că sunt foarte bune

27. 08 2025

după operația mamei
de protezare șold
a rămas o problemă nerezolvată
am pus piciorul în prag și am zis
trebuie să scăpăm de borcanele goale
nu mai e loc pe balcon

ca dintr-un somn iepuresc
a răspuns
n-ai altceva de făcut?
lasă-le că stau bine acolo
după ce-o să mă pun pe picioare
vom face zacuscă și gem
compoturi și vinete

de-atunci am început să mă gândesc la borcane
mai tandru
mai înțelept
ca la promisiunea palpabilă a zilei de mâine
cu toți ai mei inevitabil în ea
câteodată se moare atât de subtil
că până și moartea cea mare
și autentică
tradițională așa cum o știm
o să-și accepte schimbarea
să nu rămânem pe dinafară

29.08.2025

în timp ce îi pui mamei șosete-n picioare
începi să-nțelegi că nu ne e frică de moarte
moartea e o amnezie imunitară
se ia ca pojarul și te ține o vreme în izolare
apoi scoți capul în lume din nou
nu nu
nu de moarte e frica

ne îngrozește fericirea cea veșnică
fericirea cea veșnică e iperita
care ne face să umblăm ca nebunii prin viață
fericirea cea veșnică e o iarnă a napilor
dacă nu ai cu cine s-o-mparți
până și Dumnezeu în pruncie
când s-a învățat să vorbească
a rostit instinctiv pe silabe
ma-
ma