Azi,
pentru că am putut alege,
am decis să-mi fie lene,
să uit
de multe profesii cotidiene:
soție, mamă și altele...
balastul l-am aruncat în colțul cu „de uitat”.

Am trimis în singurătate
toate nimicurile cu care ne umplem viața,
pedeapsă timpului ce curge fără popas.

Azi
am ales să stau cu tine, fiul meu,
să-ți ascult temerile,
să mă transform în copil
și să te rog să te joci cu mine,
să-mi cer iertare pentru ieri,
când tu aveai nevoie de asta —
iar eu aveam prea puțin timp
pentru esența vieții...

Azi
am ales să las trecerea timpului
fără tribut, fără plată.

Dar... cine-mi dă voie să uit de mine azi?
Tu, mai vrei să te joci cu mine?