cum dai voie unui balon colorat să fie
unui curcubeu să se spargă
unui fluture să dispară
unei lumini să se stingă
cum dai voie nopții să fie ziuă și invers
cum trăiești până la urmă pe buza prăpastiei
sau a unui Dumnezeu neștiut
cine te ține în brațe, cine te uită, ca să te poți privi
în strâmtoarea oglinzii. te îmbrățișezi dar nu găsești nimic
un fum, un abur, o grămadă de zăpadă într-o dimineață incredibil de sticloasă
îndoiala ar distruge tot și practici asta ca o îmbălsămare ridicolă
propriul nesaț după străinătatea mării și a aerului
bagajele sunt făcute demult, iar tablourile nepuse încă
la locurile lor,
te aștept să deschidem șampania.