în inima mea e o canapea îngustă inconfortabilă dacă vrei să dormi te-am sunat aseară mi-ai dat block ce formă de comunicare univocă alunec prin fața vitrinelor un manechin pe care-l îmbraci și-l dezbraci după toane chestie de marketing iau în brațe un stâlp îl încălzesc îi recit poezii despre fragilitate și echilibru vreau să uit vorbe spuse la nervi urmate de tăceri cu miros de spirt după îmbălsămare ating un prag la următorul mă voi rupe în fragmente și doar cu un fragment voi merge mai departe repet fracționarea de parcă m-aș dezbrăca din mers pentru destinația finală o să urc pe vaporul meu cu aburi ca un gândac pe felia de pâine mă dezgust beau să fiu fericită plafonul coboară până ajunge să mă tragă de păr cu intenția de a mă ridica la o înălțime convenabilă din podea ies flăcări durerea e un exercițiu al memoriei marcajul ce –i conferă valoare de piață cum e la bijuterii trebuie să mă împrietenesc cu mine să fac eu primul pas spre creier ard niște rufe murdare ale căror pete nu le-am putut scoate cu nimic acceptând că altele noi mă vor costa scump dar nu vor mai puți a trecut