te aștept
întotdeauna dincolo
după ce ziua apune
și soarele îngână
luceafărul de noapte
cu un geamăt
nocturn.

dincolo
după cerul ce-a obosit
să mai scuture norii,
după ce visul a trecut
cu un fel de uitare în trup,
cu un fel de moarte în umbre
atunci când îngerii vin
și refac neuroni
și vindecă
inimi.

dincolo
după geamul ce îl pot desena
pe aburul prins ca-n oglindă
și alunec cu degetul mic
peste rânduri,
peste gânduri,
peste
odihnă.

te aștept
dincolo de tot
după ce viața se scrie
pe tălpi cu noroi
iar trupul se topește-ntre zile,
atunci când rănile trec
și când dorul de tine
se scurge încet
ca nisipu-n clepsidră
iar pământul trecut
devine
lumină.