incep sa ma indragostesc. ultimul cactus al iubirii s-a stins inevitabil si contrariat din viata in urma unei lungi si fierbinti secete de sentimente. A urmat pustiul singuratatii: pustiu presarat cu trandafiri si irisi care rasareau repede, dar se ofileau la fel de repede din cauza caldurii si a nisipului fierbinte. Si apoi o floare. Am avut indoieli cand am vazut-o. Nu o sa supravietuiasca. Dar cu fiecare rasarit fierbinte si singuratic de soare floarea devenea din ce in ce mai frumoasa. Este oare o floare adevarata sau vreo nascocire a mintii mele pustiite de solitudine? Daca este, cum de supravietuieste? Toropeala zilelor nebune,frigul si tenebrele noptilor pe care le vand contra unor vise de duzina nu au reusit sa o omoare. Ma priveste zambitoare printre petalele sale ciudate de diferite forme, marimi si culori, unele purtand urmele trecutului in diverse forme pe ele. Ma priveste implorandu-mi o ploaie. De fapt ma implora sa o las sa imi smulga o ploaie. Ploaie care de altfel a si venit, mai repede decat ma asteptam. O ploaie de semne de intrebare, o ploaie de rasete si de indoieli. Ploua cu intrebari pe floarea din pustiu. Celelalte flori erau deja mult prea ofilite ca sa mai renasca, la fel cum nici unui phoenix, oricat de maiestos, nu i-a fost permis sa renasca din propria cenusa in lumea mea. Dupa ce ploaia se domoleste, floarea isi scutura coama de amintiri si se transforma in cel mai frumos trandafir… adica nu, nu trandafir ca nu imi place, se transforma intr-o planta cu tulpina albastra si cu petale in forma de litere. Fiecare petala era o litera, dar nu orice litera, litera unui nume.. INITIALA NUMELUI TAU!