Din clipa în care
i-am strâns mâna apăsat în palma mea
de fluture verde,
știam că va fi o dimineață
în care liniile roz de pe obiectul din baie
vor schimba restul veșniciei mele...

Te așteptam după fiecare tren oprit în gară,
cu brațele pline de zâne albe
mirosind a trifoi și a nuferi goi
doar doar,
mă vei zări printre frunzele amorțite
de tei părăsiți,
amanți înșelați de cârduri hoinare,

Acum, când
te miști în mine
știu că am aripi de heruvimi,
iți știu mâinile de lumină,
și ochii de iarbă mirosind a ploaie,

doar tu,
mai poți schimba curcubeul
și să inventezi Paradisul pentru copiii orfani.