Din toamna asta, grăbit - aurie, între apele tulburate de vânturile cenușii ce prevestesc iarna, îmi las iar gândul călător înspre ochii tăi zăbrăliți depărtării...
"Din zori până noaptea târziu trag de volanul ăsta, și mi-e rușine de copii mei, că banii-s puțini și dejnădejdiile prea mari"... spunea cu năduf șoferul microbuzului în care urcasem ieri spre Techerghiol... Tristețea unui munte de om, amărăciunea prea multor părinți...
"Azi am mîncat pe săturate, vin de la pomana fratelui meu" șoptea lăcrimând o bătrână în același microbuz... "Am muncit toată vara, n-am cheltuit nici un bănuț ca să pot strânge taxa pentru facultate și taxele s-au mărit... sunt ultimul an, ce mă fac?" - se întreba cu voce tare un tânăr călător ce stătea singur pe un scaun din spate...
Microbuzul tristeților trecea liniștit pe străzile toamnei grăbit - aurie.
În Techerghiol, campania electorală obraznic de zgomotoasă face promisiuni...