“31 mai, 1984- Au bagat carne la alimentara din colt. Vecina a spus ca e fara grasime si e buna; ce daca are oase; oasele sunt o sursa excelenta de calciu. Mda….Aseara au anuntat la telejurnal crestera productiei de carne si depasirea planului cincinal la toti indicatorii; probabil de-aia avem carne. Recunosc, mie mi-ar fi placut mult mai mult niste bomboane cubaneze; asa m-am saturat de pufarine! Sau macar niste ciocolata chinezeasca; unii zic ca ar avea gust de sapun, dar mie imi place, si merge cu biscuiti “Voinicel” –o nebunie! Oricum, sunt buni si pufuletii astia pe care ii tot bag in mine de doua zile, chiar daca sunt putin cam tari. Ce bine ar fi daca ne-ar da la ratie si niste pufuleti! Pufarine nu, io chiar nu mai suport pufarinele!
Trebuie sa stau la coada la carne, ce sa fac?! E deja ora 8 si bunica e de 3 ore acolo. Merge repede, probabil pe la 11 scapam de la coada si apoi am ceva timp liber. Oricum, nu scap io gala desenelor animate ca sa stau la coada! Noroc ca incepe pe la 1, deci am timp. Numai de n-ar mai trebui sa stau si cu cate o vecina –asta se intampla destul de des, ca, daca ai mai multi copii, poti lua surplus la ratie.
Ah, cat le invidiez pe fete! Ce treaba au ele; joaca elasticul, rupe-li-s-ar in doua! M-am intrebat mereu ce placere au sa topaie atata; acuma cred si eu ca le place: noi, baietii, la coada, ele la elastic, la coarda, la sotron…La scoala ne-a spus sa nu fim invidiosi, ca nu e frumos, numai copiii capitalisti sunt invidiosi, iar aia –saracii!- nici macar organizatie de pionieri n-au! Dar parca e prea de tot sa te uiti cum altii se joaca si tu….In fine a trecut. Intrasem intr-o frumoasa visare gandindu-ma la ce am sa fac pana la gala si faceam scenarii: daca il gasesc pe Claudiu, ne jucam de-a Winnetou si Old Shatterhand, daca il gasesc pe Vali ne jucam de-a dacii si romanii (de data asta Decebal nu va mai fi prins; am io un plan sa ma ascund in casele demolate, acolo sa vezi batalie pentru Sarmisegetuza!), iar daca ii gasesc pe amandoi ne jucam de-a hotii si militienii (si io iar trebuie sa fiu hot?! Ei bine, nu, de data asta vreau sa fiu militian!) sau jucam un pac-pac, sau indieni versus cow-boys, doar avem toti pistoale cu capse! Oricum, cand ma fac mare, eu vreau sa ma fac militian, ca “Sfantul” sau “Kojak”. Sau ma fac indian. Vad io!
…Maine e 1 Iunie si iar mergem la concursul de desene pe asfalt. Sincer sa fiu, m-am cam saturat sa desenez porumbei. Mai bine m-as fi inscris la cros si nu la desene. Ei, dar poate primim premii mai frumoase ca anul trecut, atunci am capatat o carte de colorat. Anul asta se zice ca ne dau ciocolata; nu stim de care e, dar tare ar merge!
1 Iunie 1984- Daca avem noroc, maine vine tovarasul director sa ne vorbeasca.. Io am mai fost, e foarte frumos, mai ales ca suntem toti acolo si –dupa careu- ne lasa sa ne jucam. Daca avem chiar un foarte mare noroc, de data asta o sa si auzim ce spune. In plus, pot sa-mi etalez uniforma: sunt loc-tiitor de comandant de detasament, am si snur galben, am si trese albastre…de-abia astept! In plus, seara precis ma duc ai mei la cofetarie sa beau un Brifcor sau un Cico si daca mananc si o prajitura “Victoria” totul va fi perfect.
….tocmai am gasit inca un motiv de fericire, a sunat intre timp tovarasa invatatoare si a spus ca mergem la film, la “Doina”, cinematograful copiilor. Bunica mi-a dat o moneda de cinci lei, ca sa imi ajunga si de-o chifla, daca mi se face foame pe drum. Singurul lucru rau e ca astazi pierd emisiunea “Lumea copiilor” si episodul 2 din “Ciresarii”.Dar ma consolez repede: mergem cu toata clasa la film!
…hotarat lucru, astazi totul merge extraordinar: careul nu se tine in curtea scolii, ci la Palatul Pionierilor, unde va veni chiar si tovarasul Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania, adica nenea pe care il vedem in fiecare seara la “Telejurnal” si in atatea alte emisiuni (numai la “Teleenciclopedie” si la “Tezaur folcloric” nu l-am vazut).
…am desenat. Porumbei; ce era sa desenam?! Andreea i-a schitat in cioc secera si ciocanul, ceea ce a facut-o sa castige primul loc, pentru ca Dana desenase un porumbel rosu-galbem-si-albastru, Aura facuse un copil care dadea drumul unui porumbel (dar, cu mana pe inima, nu i-a prea iesit!), iar eu facusem unul care avea in gura o ramura de maslin, care semana, ce-i drept, mai mult a pai.Totusi, nici mentiune nu a fost rau! Bunica a fost foarte mandra de mentiunea mea. Am primit o carte de poezii, de Octavian Goga. ..Mda, buna si aia, da’ io tot bomboane cubaneze vroiam! Bunica mi-a facut o surpriza: mi-a luat pufarine (fir-ar ele sa fie de pufarine, ca nu le mai suport! Dar le-am acceptat sa nu se supere bunica). Las’ ca ma scot eu diseara! Brifcor si “Victoria” scrie pe mine.GA-RAN-TAT!
…cand a venit mama si a scos o punguta cu ceva credeam ca innebunesc; am crezut ca sunt iar pufarine; le-as fi aruncat de la etaj! Dar erau bombonele “Cip” si alea sunt excelente; in nici un caz “zahar de-ala colorat”, cum zice bunica! Ce stie ea de bomboane?! Mai erau si doua ciocolatele Cibo cu crema de rom –preferatele mele!
Seara s-a incheiat exact cum am banuit, la cofetarie, cu brifcor si cu prajitura “Victoria”, plus o amandina.
Acum nu mai pot sa scriu, trebuie sa fac rapid un dus cat mai e apa calda. Nu am voie sa stau mult, ca sa apucam toti. In plus, e 8 fara 25 si in cateva minute incepe “Leka nosh, detza!” (“Noapte buna, copii!”; bulg., n.m.) la bulgari, apoi e “Mihaela” la noi si la 8 toata lumea se strange la telejurnal. A propos, au filmat la Palatul Pionierilor, poate ma arata si pe mine, ca de-aia s-au reunit toti in fata televizorului, dar si ca sa-l vada pe nenea tovarasul Nicolae Ceausescu. Oricum, un lucru este sigur: pe mine nu stiu daca ma mai dau la televizor, dar nenea tovarasul o sa vorbeasca si maine.”

Nota: Intamplarile au fost –in mare parte- imaginare. Vremurile nu.