Drumuri păzite cu strășnicie
Către o lume de basm și visare-
Asta rămâne în urma sfidării
A tot ce e bun, luminos și firesc.

Cuvinte-aruncate pe pagini curate
Se-nșiră-ntr-un ritm - amețitor.
Aș vrea să-mprumut urâtul din ele,
Să-l arunc doar o clipă, de probă,
Să văd dacă-accepți, dacă-nghiți!

Tu, suflet pribeag nu vezi că nu-i loc?
Tu crezi că mai e timp de visare?
Se cere urbanul, aruncă frumosul
Să vorbim de gunoi, de ciorapi, de murdar!

Hai, uită te rog, tot ce e universul
Cu stele, cu lună, cu soare, copaci!
Aruncă-te-n hăul adânc al minciunii
Viața-i un mare cazan plin cu draci.

Tu nu știi că locul frumuseții divine
Nu mai există? Că a fost luat?
Nu plânge! E rușine! Fii dur, sobru,'nghețat!
Așa e cerința! Reguli impuse... de cine?!

Stai liniștit! Eu nu voi ceda.
Visarea, iubirea, universul frumos
Sunt pecete pusă-n adânc, e chemare
Urâtul în mine nu-și are loc!