Am lasat in camera mea,pe noptiera...acel simplu TE IUBESC pe care mi l-ai spus cand ai incercat sa pleci din viata mea...Si acum mai sta sub acele pafuie foi arse pe margine...acele foi care urmau sa devina un grimoar...am rasfoit acum,dupa ani si ani,acel vechi caiet ingalbenit al carui titlu abia se mai vede:"Un trandafir pe calea mea cu spini..." si mi-a cazut o foaie pe genunchi...Se vedea clar ca nu mai stiam de unde sa iau toate aceste minunate cuvinte...memoria mea se umpluse intre timp cu fraze din romanul pe care incepusem sa-l scriu pentru a uita ca exista acel caiet pe noptiera...Mi se parea atat de ciudat ca nu imi mai aminteam de tine...Si cand am recitit "O iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni pana acum" mi s-au zarit lacrimi in ochi.Ca un fulger a fost imaginea chipului tau surazand langa mine...Am intins instinctiv mana catre sine...Si abia atunci mi-am dat seama ca defapt nu erai acolo...Oare te-am iubit vreodata?
Stau cu capul plecat gandind!De ce nu te-am mai cautat ca sa iti spun ca te-am iubit mereu?Am gresit tacand...iar tacerea doare mai tare decat orice vorba...Te-as cauta acum dar nu cred ca mai esti aproape...asa cum ai fost odata...
Am inchis caietul si sunt decisa sa nu il mai deschid niciodata.Uite...e scrisa pana si ultima pagina in el...Si stiu cat de mult m-a durut sa pun capat acelor randuri care ma faceau sa mai sper ca poate vei veni vreodata sa ma cauti...Pana si usa casei mele a ramas descuiata de atunci...

Dar...ce rost mai au regretele...Ai rupt cuvintele din minte...le-ai pus pe foaie...si mi le-ai dat...Atata tot...Si ai plecat...iar azi mi-e atat de dor de tine...
Si poate nu va trece multa vreme pana cand voi deschide iar aceste foi...dar in zadar caci nu mai esti aici...
Zboara...Spirit invaluit de mister...te astept si la mine...
Am usa inca descuiata...