Îmi smulg ochelarii ochii mă ustură îngrozitor
nu e vina nimănui că sunt așa
nu mai aștept să scriu nici un rând
rândurile vor veni ele sau nu
nu este nimic cu crucea roșie din frunte
n-am fost hărăzită nici unui destin măreț
viața mea se termină pentru că nu mai am nimic de făcut
poate doar să iubesc și să fac vreun copil
nu voi lăsa nimic în urma mea
oamenii sunt nedumeriți când mă privesc
așteaptă ceva de la tăcerea mea
dar ea nu cuvântă și ei nu pot să gândească
și să simtă decât prin cuvinte
Sisif a urcat bolovanul în vârful muntelui
și el s-a oprit.