mă strădui să-ți spun că mi se zbate concretul în tâmple
și nici inele nu port pe deget pentru fiecare an cum se-ascund copacii în coajă
cu palma întinsă dincolo de cărămizi aud pescărușii dar astăzi e iar oraș căzut o dată cu prima zăpadă
iar masa aceasta se sparge în așchii subțiri îmi intră în ochi
cu fum de țigară stătut închistat în pereți

despre ce liniște cu mâinile în buzunare și capul plecat
ai vrea să-mi vorbești
cu ce dragoste să mă prinzi la marginea unui cerc

... vom zâmbi spațiul dintre noi se va umple cu ceilalți
vom purta nevinovăția ca pe o armă
oarbă iute ascunsă în palmă
tu vei mai crede că albul e o culoare de apă
eu voi pune fiecare detaliu la punct până când
casa va fi la locul ei
iar tu vei închide fereastra
lumina
și mâna
pe jumătate



26-29 noiembrie 2005, prin mai multe locuri