Să mă așez
unde începe ploaia
pentru
ca macazul
să fie greu de urnit
să-mi spui apoi ca gările nu-s toate
treceri.
Pot fi finaluri.

Sau mai rău
chiar
rame de tablou
în care-mi așezi strâmt
ridul pe-o coapsă,
mintea pe-o ureche,
vocea
pe-un vrej fermecat,
talpa la intrare-n Universitate

și semnezi abrupt
Dali.