Doamnei mele, Maria *

Cu mină de simbol
Al frumuseții interioare
Nu ți-ai dorit onoare
ÃŽn mijloc de primejdii

Ai ales singurătatea
De „parva domus, magna quies“

Aliații tăi –
Iubitorii relațiilor sociale
Întru Lumina lină
Și Pâinea cea spre ființă

Lângă tine se eliberează oricine
De povârnișul abrupt
Al caracterelor schimbătoare

Cine te înțelege
Nu rămâne un Nimeni
În Þara nimănui

* Actualmente Doamna e eliberată de sclavia imanențelor anteice, înțelegând că totuși cineva este alături de ea ...