nu exista fericire absoluta sau daca exista, oare chiar merita sa pierdem timpul cautand-o toata viata noastra si asa indeajuns de scurta? eu ma multumesc cu fericirea mea... ma multumesc cu viata care-mi pare superba numai privind-o ca un film mut, sau doar in oglinda din cand in cand; ma multumesc cu o iubita care e superba doar stand asemeni unui manechin in vitrina, desi poate nici atunci nu as fi fericit indeajuns; ma multumesc cu gandul ca nu stiu ce o sa fac in viata, ma multumesc cu un nimic... asta e fericirea mea... ai tu una mai buna decat mine?