(moment publicitar)
mă, li, cum ziceai tu că o să revoluționezi poezia?

o să scriu din pat pe burtă goală și vie
lăsându-i pe toți președinții lumii
să semneze tratatele de pace
pe fundul meu

*

salt de pe o planetă pe alta cu bătaie de picior pe-un meteor
năstrușniciile li au ajuns la fundul sacului
nu mai mint încep să cred în balele mele ca-n poftele sângelui
când eram mică gura mea cânta în cor cu altele
acum e cusută și face foamea

adevărata iubire tace din gură și dă din ochiul central
îndeajuns de multă privire
încât să iasă fum din tine

strâmbă verticalul acestui fior
fă-l să se lase pe spate să facă podul
atletul meu preferat
vreau să te sorb prin călcâi

desigur
aseară mi-ai zis că eu sărut poezia când de fapt ar trebui să o iau la pumni
să intru pe ușă cu mâinile înroșite de sângele poeziei mele
să-i trântesc rânjind victorioasă plămânii pe masă
ca un vânat
fierbinte încă

de fapt eu mi-am pierdut respirația printre măselele tale
asta înseamnă că aerul meu nu e întreg la minte
asta mai înseamnă că mă înmulțesc prin spori
mă fac multă mult mai multă decât pielea mă poate cuprinde
dospesc dincolo de buza tăvii în care mi-ai culcat aluatul

cine va afla primul de ce patima noastră n-are colți
va muri

așa că mai fac pe proasta preț de-o iubire
la care nu-i așa îngere ?! am dreptul

*

răscoala mitocondriilor mele are în frunte un cerb lopătar
care-ți va purta în coarne cu alai pe strada mare
inima

altă problemă:
în sarcoplasma periferică înoată un pește
cu numele noastre în coadă
vezi
nu se întâmplă nimic în lumea mea atâta timp cât trăiesc

*

hai să complicăm lumina așază-mi talpa ta pe gură viule
pune-i piedică versului următor zdrelește-i mândria de a piti în literă
embrionul

rotește-mi robineții din creier și umple-mă cu o vâscoasă teamă androgină
arde-mi rochiile leagă cravatele de gratii să fâlfâie în aer ca drapele

să fim atât de goi încât să facem dragoste
mai întâi cu noi înșine apoi unul cu altul apoi cu toți neiubiții părăsiții sinucigașii lumii

sex universal
vecin cu pacea