Nu exista iubire, ci doar un sir nesfarsit de cioburi pe care le sfaramam cu picioarele dezgolite, cioburi care uneori se unesc si dau forme atat de spectaculoase, atat de rotunde incat sangele oboseste sa se mai scurga peste ele… Pot, oare, niste forme sudate de siroaie de sange sa ajunga acolo unde entitatea sfideaza orice fel de farama solitara, indiferent daca se numeste suflet sau inima? … Calc pe cioburi care sub picioarele mele infecte sunt nimicite mai mult ca niciodata, care se pierd pe langa mine si care se reunesc arareori in manunchiuri pline de iluzii si speranta… Calc pe ele pentru ca mi-au intrat atat de adanc in tegumente si cartilagii incat mi-e teama ca atunci cand voi incerca sa le elimin vor iesi de acolo impreuna cu mii de bucati de idei si aspiratii, cu mii de ganduri ale fiintei ce am fost…