Dormeai acoperit de tragica matase alba
si lacrima-mi cadea pe tine
sperand ca ai sa cresti, sa rascolesti,
pamantul negru inundat
de focul ce ardea in mine.....
speram sa-ti inalti coroana,
spre un albastru-intens ce izvora din tine...
intregul univers sa fie al tau.
priveam frunza cum cade,
langa movila cruda de pamant...
Acum, sarut o cruce,
nu pe tine.
Si timpul s-a blocat de-atunci,
mi-e dor de tine si de soare...
In universul negru al celor ce exista,
eu te caut.
Dar nu mai esti........
lumina mea.....