Plaja vara, mereu plaja, nisipul si marea in sufletul meu. Mereu acolo, pe stanca galbena, la malul marii, in miez de noapte, umplandu-mi plamanii cu aerul sarat si umed , cu fata binecuvantata de stropii sarati cu miros de peste. Apa asta o iubesc mai mult decat orice pe lume, o port in corp si in suflet, e haina mea si hrana mea, e miezul fiintei mele. Caci sunt ca apa—blanda si adanca si verde si neagra si albastra si gri. Si sunt ca apa—agitata si mangaietoare, nervoasa si calma si lina si sarata. Si vin si plec mereu, mereu; si astept si ma agit si dau viata si traiesc. Sunt eu, mereu eu apa asta din imbratisarea careia n-o sa scap niciodata, caci e incolacita pe mine si e inauntrul meu; si cum stau aici pe stanca imi pare ca daca ma las sa alunec in ea o sa ma topesc si o sa ajung la mal ca spuma si o sa ma ia valul urmator ca sa petrec restul eternitatii faramitand stancile si purtand viata.