m-am săturat de pași ritmați în versuri, doamnă
de buchii șterse doar pentru-a rescrie-n gând, o nebunie
sătul de cercul pietrelor ce cântă soare, eu mă retrag
va las cununa vouă, stele ce-ați aprins un cer supt ape

eu am ales o urmă, un fir printre livezile de raze de lumină
izvorul pentru setea ce m-a lovit pierzând cuvinte
și m-am oprit aici - fără cerneală, pene, pergament sau har
mi-s buzele pecetluite, doamnă, căci totul doare, totul!

doare și harul de-a scobi! în pietrele ce cresc în vreme
căci 'cesta-i cel ce mă blesteamă fără să-l port
amar, în răzvrătire - orb, cui să mă dau? cui să mă las?
mă las la poale de zeu frânt; va las cununa vouă...