cred că dacă m-aș dezbrăca de cuvinte aș fi cea mai frumoasă femeie
aș vorbi cu ochii în limba română și uneori în limba vederii
alteori aș articula dorința din coaste și cu rebela căzută pe frunte
deseori aș vorbi în direct din laringele orașului

e-atâta tăcere în unele femei încât ele fac doar zgomot de inimă pulsândă
dacă ești atent auzi în sângele meu clipocesc embrioni de anotimpuri
prinde unul și fă-ți o casă în el

știi și tu de cuvinte mă pot dezbrăca însă de hăuri încă nu
peste ele se-ntind legați unul de altul străbunii mei tu să pășești pe spinările lor
să vă împrieteniți arborii și poveștile
s-ajungi în biografia mea cu mâini vorbitoare vesele ca niște guri de copii

știi și tu că n-am altă șansă
doar dacă m-aș dezbrăca de cuvinte aș fi cea mai frumoasă femeie
aș plânge căprui aș râde nebună aș dezlega parâmele tuturor vrăjilor

aș fi o limbă nouă pe care s-o vorbească morții frumoși și tineri
slujbașii de bază ai lui Dumnezeu

o limbă nouă și un pic în plus în gura nesătulă a pământului