Stateam si ma gandeam la fericirea ce-o aveam si brusc s-a ridicat o ceata.Urlu si tip ca un nebun ce iarasi si-a vazut amarul.Putere n-am sa ma ridic din neagra groapa a disperarii.Ce vad acolo?Un inger!dar nu pot sa-l atinh ,sa-l stiu aproape.O,simt ca-ncepe pentru mine o noua era glaciara.NU,nu vreau sa mi-l fure.Decat sa-l stiu la altul,mai bine m-adancesc mai tare in negra-mi groapa a disperarii.
De ce mi-ai pus in fata acea fiinta Doamne?Ca sa sufar,sa ma zbat,sa trec in nefiinta disperat?Nu ma mai tine pe pamant Doamne ,mai bine ia-ma!
O, da-mi ingerul Doamne!Sa nu ma-ngrop mai tare in groapa-mi umeda si rece.Arunca-mi oasele in hau, sa scap de durerea dragostei neimplinite!
La capataiu-mi sta un prunc ce imi citeste basme cu Feti-Frumosi ,care salveaza craiese nemaiintalnite,macar asa sa imi consum durerea ce s-a adunat in mine,Bucurandu-ma ca altii au iubit si au fost iubiti in timp ce eu nu am avut iubirea vietii mele.
Oprestete,tu, prunc nebun,ce vrei sa faci?sa ma intorc din morti?Nu pot sa ma mai intorc pe lumea dezolanta fara de un raspuns rostit de gurita lui suava!
O,tu,inger bun!Ia-ma cu tine,acolo,sus,nu ma lasa sa zac in neagra-mi groapa a diperarii!
Vreau ca ultima dorinta, sa vad cu tine un ultim rasarit,ca speranta a dragostei tale si dupa aceea poti sa ma lasi sa mor.
Pe mormantu-mi acru nu vreau sa-mi creasca maracini iar printre maracini chitari in flacari,sparte.Nu vreau sa ma intoxic in moarte cu miros de putred.Nu vreau ca iubirea-mi sa se topeasca ca o lumanare ce se stinge in noapte,mirosin a moarte.
Nu ma lasa sa ma hranesc cu minciuni caci nu voi avea o vesnicie tihnita dupa moarte,nu voi mai avea nici oase la care parintii mei sa planga.
As fi vrut sa fi fost fericit inainte de moarte,dar n-a depins de mine,n-a tinut destinul cu mine,acum,incet,incet iti dispar din amintire .
Un timp lumea m-a crezut un nebun,ca elogiam un inger,dar s-au obisnuit,nici macar nu ma mai vad.Am devenit un om inchis cu ochii deschisi,cu urechile ciulite la tot ce face ,tot ce zice acel inger,inger sfant.
Tot felul de otravuri bag in mine sa uit ce n-am avut si am pierdut,o,tu,inger crud.
De ce toti sfintii se roaga pentru mine si oamenii ma-njura,ma izgonesc,ma scuipa?De ce nu este invers,poate as fi fost mai fericit?Poate-crud cuvant!
As vrea sa-mi trec toate astea in amintire,acum cand ploua peste mine,ploua cu sange peste mine si chiatara-mi ma plange cu lacrimi de sange.Of,cine te va mai mangaia pe corzi acum pe tine?Vantul,ploaia,moartea?Sa te las pe mana unui inger?Va sti el sa te-alinte cum o faceam eu odinioara,cand te atingeam usor cu mana pe toate cele sase suflete ale tale?
De la moartea-mi disperata,singur am inceput a vorbi,imi arde sufletu-mi in pustietate.Sunt un beduin ce nu mai viseaza la un desert galben,arzator.
Era demult un suflet diperat,
Ca va avea de dragoste a sperat.
Dar nu a ffost sa fie asa.
Oare dupa moarte se mai poate spera?
Sper!