ochiul meu e tras de două cămile
așa se face că pentru mine dimineața
vine mult mai devreme
decât văzul

dezlipesc bandajul de pe rană
și o las să vorbească

exerciții de anamneză
cu sângele în pumn încordat
inima grasă a orei poticnită
în scripeți

desigur fiecare poezie a mea
e o săritură la trapez eșuată
sub girofarul ambulanțelor tale
mereu la pândă

binecuvântează frate aceste perifraze
înainte să-ți mânjești colțul gurii
și mâneca

ochiul – singura mea erezie