erai fericită porneai zmee cu părul lăsat pe umeri
întindeai săruturi la uscat
buze în pioneze prinse de lemne și cartoane
plinul tău de femeie necucerit peste mintea îngerilor curgea în rafale de rugă
erai frumoasă ca trenurile care te duc noaptea prin tuneluri
fără mecanic de locomotivă
erai întreagă cu pământul și el la picioare
și cu cercei din acorduri de chitară erai inventatoare de cuvinte gri, verzi și maro
lipite de coapsa sărutată până la os da, el săruta cuvintele de tine nu te dădea la o parte
nu povesti nu mai povesti erai fericită și gata

22,02,2006