Frustrarea unei litere silită să rămână de-a pururi “chiar lângă’, dar niciodată “în”. Mai mult, stigmatizată prin obârșia-i nevocalică, asistă cu neputință la “încă mai” îndepărtarea sa de către bastarzii “celei dintâi”.
Regină maiestuoasă, amantă pricepută, cedând cu ușurință cântecului, cu nerușinare obraznică freamătului dorinței, limba română este atât de crudă cu cei neputernici !