unii-poate ca mine - traiesc ca o camara goala
iubind asa cum jefuiesti ceva
in timp ce lumea , rotund , ovala
isi vede-n ceruri de rotirea sa.
unii -poate ca tine - traiesc dezamorsati de vise
cum ai strivi furnici pe trotuar
si-n palma lor linii neclare-s scrise
in schimb norocul se distinge clar.
unii- poate ca noi - traiesc pompand in altii moarte
un fel de macelari cu robinet
contoarul lor inregistreaza-n parte
specia suflet ce dispare-ncet.
prin unii- sigur ca noi - lumea fuge spre canale
ca sangele dintr-un sinucigas
ce n-a gasit in zarea firii sale
decat lucirea unui astru las.

ciudata , amara chiromantie
umblu bajbaind
cu lumanarea sperantei
prin odaile evului meu interior
in piatra scriind... tie