Daca eram un fel de viata provocam viata mea la bataie:
-Tu, de colo! Cred ca esti cel mai las si nenorocit lucru posibil. Hai sa ne batem!!
Ne-am fi duelat in boli, incendii sau orice alte calamitati la indemana…si - sunt sigura!- ca daca nu as fi omorat-o cel putin as fi murit incrancenata cu mainile in gatul ei; multumita ca am incercat macar.
Dar cum nu sunt decat un om, tac si inghit toate poantele proaste ale vietii. Toate ghionturile, ciupiturile, palmele si glumele ei cu scaune trase.

Ne jucam de-a . Am inchis toate geamurile, am astupat usile, cosul si scurgerea de la chiuveta. In cazemata din spatele canapelei, cu un polonic intr-o mana si o cruce in cealalta, o astept… Ma intreb ce surpriza neplacuta mi-a pregatit de data asta…
De obicei navaleste cam pe la ora asta din viata…