agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5813 .



テ始 chestia poeziei populare
personals [ ]
Raspuns la discursul de receptiune al d-lui Duiliu Zamfirescu rostit la Academia Romテ「na la 16 mai 1909

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Titu_Maiorescu ]

2006-03-17  | [This text should be read in romana]    |  Submited by lucian tanase



Domnule si iubite coleg,

Ne-ai aratat motivele cari te-au テョmpiedecat sa ne テョnfatisezi figura literara a lui Ollanescu-Ascanio, テョn locul caruia ai fost ales membru al Academiei Romテ「ne.
Deoarece d-ta nu ne vorbesti de persoana celui disparut, vei テョntelege ca nici eu nu pot vorbi de persoana celui ce vine sa-l テョnlocuiasca, si nu-mi vei lua テョn nume de rau daca trec テョndata la discutarea parerilor pe cari le aduci テョnaintea noastra cu atテ「ta hotarテ「re, as putea zice cu atテ「ta curaj, si, trebuie sa zic テョn orce caz, sub o forma literara asa ademenitoare.
I
Ceea ce ma cred dator sa scot テョntテ「i la iveala din studiul d-tale, si o fac cu cea mai mare multumire, sunt paginile テョn cari vorbesti de originea noastra italo-latina, si, fara a te opri la cunoscutele argumente limbistice, atingテ「nd numai テョn treacat datele istoriei, cauti sa patrunzi cu intuitia artistului taina mostenirilor etnice si sa ne arati supravietuirea sufletului roman テョn romテ「nii de astazi, urmasii directi ai marilor cuceritori.
Din acest temei mai adテ「nc al priceperii scoti dovada despre ceea ce este adevarat si ce - dupa a d-tale parere - nu poate fi adevarat テョn poeziile populare romテ「ne, culese si publicate de vreo 50 de ani テョncoace.
Este cu atテ「t mai bine venit punctul de vedere ales de d-ta pentru a judeca o materie de テョnsemnatatea poeziei populare cu cテ「t テョntre publicarile テョngaduite de sectia noastra istorica, adica aparute sub auspiciile ei, desi fara raspunderea ei, s-a strecurat テョn 1906 un studiu al d-lui Radu Rosetti, Despre originea si transformarile clasei stapテ「nitoare din Moldova, テョn care se sustine ca "elementul roman ramas テョn Dacia dupa retragerea legiunilor n-a putut sa se mantie si a trebuit sa dispara fara urme テョn potopul de barbari navalitori" si ca "nationalitatea romテ「na s-a nascut exclusiv numai din contopirea slavilor ce venise sa se aseze テョn tarile noastre cu elementele romanizate de peste Dunare, aduse ca captivi" (eufonia este a d-lui Radu Rosetti) "テョn urma neテョncetatelor navaliri slave, sporite prin numarul acelora care fugeau din imperiu de greutatea birurilor" s.c.l.
テ始 sedinta anuala a Academiei noastre de la 12 ianuarie 1907 chestia a fost adusa テョn discutia generala. S-a recunoscut ca adevarul orcテ「t de putin favorabil ne-ar fi, trebuie spus cu toata sinceritatea テョndata ce este テョntemeiat; dar s-a constatat ca citatului studiu テョi lipseste tocmai orce temei, si astfel afirmarea d-lui Radu Rosetti a fost dezaprobata de toti membrii de fata. Autorul, ce e drept, a fagaduit ca va dovedi aiurea parerea d-sale, テョnsa aceasta dovada nu a mai adus-o si nici nu credem ca o va aduce vreodata.
Este dar, iubite coleg, テョndoita multumirea cu care viu sa te felicit pentru introducerea criteriului latin テョn cercetarea poeziei populare si pentru vioiciunea stilului cu care stii sa ne テョmpartasesti convingerea d-tale. テ始 aceasta parte a discursului ne putem uni nu numai d-ta cu cel ce are placerea de a-ti raspunde テョn acest moment, dar probabil toti colegii nostri din Academie. Caci ne aflam pe un tarテ「m unde cercetarile se apropie de oarecare exactitate stiintifica si pot conduce la cテ「teva dovezi convingatoare.
Lucrul se schimba cテ「nd trecem la aprecierile curat literare, unde dovezile exacte nu sunt cu putinta, unde judecata se テョntemeiaza adeseori pe elemente prea subiective si unde e totdeauna greu (iar la noi - cu lipsa unei traditii literare statornicite - mai greu decテ「t aiurea) sa gasim premisele テョntelegerii comune. Aici nu ne ramテ「ne adeseori decテ「t datoria de a ne spune parerea cu toata sinceritatea si de a o sustine cu argumentele ce ne par mai accesibile spiritelor nepartinitoare.
Astfel, nu pot lasa sa treaca fara テョmpotrivire imputarea adusa culegerii de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. D-ta zici: "Alecsandri a fost un rau culegator de poezii populare si mai cu seama s-a テョnselat fundamental cテ「nd a crezut ca poate introduce unele dulcegarii sentimentale テョn viata versificata a poporului nostru."
Fata de o declaratie asa de hotarテ「ta din partea d-tale, chestia cere sa fie examinata mai de aproape, nu numai pentru a recunoaste meritul lui Alecsandri テョn adunarea si raspテ「ndirea poeziilor noastre populare, ci si pentru a ne テョntelege asupra marei テョnsemnatati a acestei manifestari a neamului romテ「nesc.
Cum se stie, culegerea de Poezii populare ale romテ「nilor, adunate si テョntocmite de Vasile Alecsandri este dedicata doamnei Elena Cuza テョn 1862, desi publicata de-abia la テョnceputul anului 1866. Publicarea se face テョn folosul Azilului Elena Doamna fiindca - dupa cum scrie Alecsandri - "poeziile culese din gura poporului sunt copii gasiti ai geniului romテ「nesc si au dreptul a se bucura de テョmbratisarea テョnaltei protectoare a Azilului Elena."
Dar Alecsandri テョncepuse de mult sa adune si sa comunice prietenilor sai poeziile populare. Cu zece ani mai nainte, neuitatul filoromテ「n Wilhelm de Kotzebue, テョn prefata din octomvrie 1856 la traducerile sale Rumanische Volkspoesie, vorbeste de aceasta staruinta "patriotica si entuziasta" a lui Alecsandri, pe care o mentioneaza cam テョn acelas timp si englezul Stanley テョn eleganta publicare Rouman Anthology (Hertford, 1856). Si mai nainte, テョndata dupa miscarea de la 1848, comunicari de aceasta natura au fost facute de Alecsandri la Paris; paginile scrise テョn favoarea romテ「nilor de Michelet si de Edgar Quinet sunt テョntrucテ「tva datorite unor asemenea テョmpartasiri; iar la 1855 el テョnsus publica テョn traducere franceza Ballades et chants populaires de la Roumanie.
V-am amintit datele de mai sus fiindca ele ne テョnlesnesc priceperea punctului de vedere din care Alecsandri a donat si (cum zice el テョnsus) a テョntocmit poeziile populare.
La el nu era si nu putea fi vorba de preocuparile folcloriste; miscarea folclorista, desteptata pe la 1864 テョn Anglia, de unde si-a primit si numele, nu a razbit pana la noi decテ「t dupa テョncetarea activitatii lui Alecsandri. Si nici spre vreo amintire a caracterului latin pastrat テョn poporul romテ「n, cum テョl テョntelegi d-ta, nu l-a purtat gテ「ndul pe atunci. Poet mai テョntテ「i de toate, poet national テョndeosebi, nu テョn テョntelesul latinitatii, dar desigur テョn テョntelesul luptei テョn contra protectoratului rusesc si a coruptiunii fanariote, Vasile Alecsandri este entuziasmat de partea frumoasa, omeneste frumoasa a poeziilor noastre populare, simte un fel de mテ「ndrie patriotica de a le arata テョn aceasta frumusete oarecum generala a lor nu numai francezilor, ci si germanilor si englezilor.
Caci suntem テョn epoca dintre 1855 si 1866, epoca renasterii politice a Romテ「niei, care, dupa congresul de la Paris, este テョn mod asa extraordinar caracterizata prin solicitarea poporului romテ「n de a-si exprima dorintele sub auspiciile marilor puteri de cultura europeana.
Alecsandri, a carui exceptionala valoare テョn literatura noastra sta テョn repercutarea tutulor curentelor de simtiri ale contimporanilor sai, vine si テョn ajutorul acestei miscari si cauta sa ne cテ「stige simpatiile occidentale, scotテ「nd la iveala mai ales acea parte - de altminteri reala - a manifestarilor sufletului nostru poporan, care se poate numi lirica si contemplativa, adica duiosia simtirilor si cumpatarea exprimarii.
テ始teleg ca d-ta ai pus accentul pe elementul energic al baladelor, fiindca el se potriveste mai bine cu criteriul d-tale etnic, テョnsa acest criteriu nu trebuie luat exclusiv: テョn orice caz, el nu era si nu putea fi exclusiv la Alecsandri. D-ta recunosti ca "Alecsandri a auzit si a テョnteles ca テョn murmurul poporului e o muzica naiva si sentimentala a doinelor ce se cuvine sa fie notata, ca este o muzica eroica a baladelor ce se cuvine si mai mult sa fie scrisa".
Dar eu テョntreb: de ce "si mai mult"?
Pentru Alecsandri, ca si pentru unii din noi, se cuvenea tot asa de mult sa fie pastrata sentimentalitatea doinelor, caci desi - dupa luminoasa d-tale cercetare - partea eroica si cumintenia politica sunt mai ales semnele mostenirii etnice, aceasta nu exclude partea sentimentala nici la romani, si cu atテ「t mai putin la descendentii lor dupa o evolutiune culturala de atテ「tea veacuri.
テ始deosebi elementul eroic テョn poezia popoarelor din Orient, devenite pe atunci asa de "interesante", era cunoscut, de mai nainte, pentru albanezi, prin imitarile - fie si mestesugite - din Guzla lui Prosper Merimテゥe, pentru sテ「rbi, prin minunata culegere de poezii populare publicata de Karagici テョntre 1823 si 1833 si prin alte lucrari. Aici e multa voinicie, tot atテ「ta cruzime, uneori si brutalitate. Cine テョnsa テョsi da seama de firea poetica a lui Alecsandri テョntelege テョndata ca pe el a trebuit sa-l atraga din poezia noastra populara mai ales elementul ei liric si contemplativ, si tocmai cu aceasta particularitate, pe care d-ta o depretiezi cu expresia "dulcegarie", Alecsandri ne-a facut mai bine primiti printre occidentalii de cultura literara din acea epoca.
Fireste ca o asemenea テョnrudire sufleteasca テョntre lirismul poetului si poeziile populare culese de el nu l-ar fi テョndreptatit niciodata sa introduca テョn textul baladelor schimbari cari le-ar falsifica. Toate poeziile テョn adevar populare, prin urmare foarte raspテ「ndite, se テョntテ「lnesc テョnsa テョn grupa poporului sub cele mai felurite variante. Cine nu se ocupa de autenticitatea folclorista, cu indicarea exacta a persoanei, a pronuntarii, a locului si a timpului, ci se ocupa numai de poezia populara テョn frumusetea si oarecum generalitatea ei, va culege, va combina, uneori va completa din multele variante forma definitiva, care dupa a lui simtire テョi va parea mai conforma cu geniul poetic al poporului. テ始 aceasta alegere si consolidare de forma, Alecsandri, cu deplina buna-credinta, s-a lasat condus de partea sentimentala a poeziilor noastre, precum d-ta, cu aceeas buna-cre-dinta, te lasi mai curテ「nd condus de partea eroica. Dar nici la unul, nici la altul nu poate fi vorba de falsificare.
Pentru d-ta Miorita este chintesenta poeziei populare romテ「ne; dar pentru contimporanii dintre 1856 si 1866 erau poate poeziile curat lirice mai sugestive. テ士i aduc aminte ca pe mine si pe cテ「tiva din compatriotii mei ne テョncテ「ntase la 1857 テョn Viena (eram atunci de 17 ani) mai cu seama poezia tradusa de Kotzebue:

Sus テョn vテ「rf de bradulet
S-a oprit un soimulet,
El se uita drept テョn soare
Tot miscテ「nd din aripioare.

(Nici mie nu-mi plac diminutivele, introduse numai pentru テョnlesnirea rimei.)

Jos la trunchiul bradului
Creste floarea fagului,
Ea de soare se fereste,
Si de umbra se lipeste.
"Floricica de la munte,
Eu sunt soim, soimut de frunte,
Iesi din umbra, din tulpina,
Sa-ti vad fata la lumina,
C-au venit pana la mine
Miros dulce de la tine,
Cテ「t am pus テョn gテ「ndul meu
Pe-o aripa sa te ieu
Si sa mi te port prin soare,
Pテ「n'te-i face roditoare
Si de mine iubitoare."
"Soimulet, duios la grai,
Fiecare cu-al sau trai,
Tu ai aripi zburatoare,
Ca sa te テョnalti la soare,
Eu la umbra, la racoare
Am menire-nfloritoare.
Tu te legeni sus, pe vテ「nt,
Eu ma leagan pe pamテ「nt,
Du-te-n cale-ti, mergi cu bine,
Far-a te gテ「ndi la mine,
Ca e lumea-ncapatoare
Pentru-o pasare si-o floare!"

Si cテ「nd - acum 41 de ani - テョn primul volum al Convorbirilor literare am atras luarea-aminte a cetitorilor asupra covテ「rsitoarei テョnsemnatati a poeziilor populare, publicate atunci de Alecsandri, am reprodus anume aceasta poezie, テョmpreuna cu altele de felul ei, si astazi pot constata ca partea lirica a vietii poporului a fost cea mai roditoare テョn dezvoltarea ulterioara a literaturii noastre culte, テョndeosebi pentru Eminescu si, prin mijlocirea lui, pentru urmasii sai.
Caci daca e sa judecam dupa dreptate, テョntreaga valoare a publicarii poeziilor populare, asa cum a fost facuta de Alecsandri, nu ne putem margini la efectul ei asupra strainatatii, ci trebuie sa punem テョn cumpana, ca fiind de mai mare greutate, efectul lor asupra propriei noastre societati. Alecsandri, care テョn lunga sa viata literara a cautat totdeauna sa trezeasca interesul estetic al publicului romテ「n, nu putea sa tinda a interesa lumea straina fara a voi sa intereseze テョn acelas timp propria noastra societate culta. Lucrul nu era usor, mai ales テョn Moldova, unde limba franceza era limba exclusiv テョntrebuintata テョn saloanele si テョn familiile asa-numitei societati si unde cele mai multe dame nici nu stiu sa vorbeasca, necum sa scrie corect romテ「neste.
Atunci Alecsandri, cu adテ「ncul sau instinct de poet national, gaseste テョn poezia populara cea mai bogata comoara de frumuseti literare din care sa se adape societatea, fie direct, fie indirect prin inspirarea scriitorilor de talent mai accesibili gustului ei.
テ始 legatura cu cele zise aici, o observare a d-tale de la テョnceputul discursului cere oarecare lamurire. Daca se poate admite ceea ce zici acolo, ca "romテ「nul ca popor nu e nici mai mult, nici mai putin poet decテ「t alt popor", propozitia urmatoare cu "materialul folcloristic", care, "poate fi considerat ca produs estetic, dar atunci テョnceteaza de a fi anonim", テョmi pare mai putin admisibila.
Nu e vorba aici de materialul folcloristic, ci de テョnsas poezia populara ca poezie, si ea nu numai poate, ci trebuie considerata ca un produs estetic de cea mai mare テョnsemnatate, fara a テョnceta sa-si pastreze anonimatul ei firesc.
Am cetit adineauri poezia cu soimul si fraga. Este vreo テョndoiala despre frumusetea si, prin urmare, despre valoarea ei estetica? Si ce are a face aici chestia anonimatului? Poezia este si ramテ「ne anonima, dar aceasta nu o テョmpiedica de a fi din cele mai frumoase, de a exprima nu numai o simpla simtire lirica, ci cum zice Alecsandri テョntr-o nota (pag. 32), "o filozofie adテ「nca".
Asemenea, cテ「nd cetim テョn Hora (pag. 369), care テョncepe cu niste cuvinte de rテ「nd, ca de la sat:

- Bade, trandafir frumos,
Vrut-ai sa te-arati duios,
Dar te-ai aratat ghimpos
Si din minte nu m-ai scos.
- Vai, lelita din cel sat,
Ce-ai cerut si nu ti-am dat?

Si apoi continua:

- Cerut-ai faguri de miere,
Eu ti-am dat buzele mele;
Cerut-ai o viorea,
Ti-am adus inima mea.
- Daca vrei dragoste-aprinsa,
Ada-mi gura neatinsa
Si o inima fecioara
Ca apa de la izvoara.

Ce importa ca テョnaltimea etica, asa de frumos exprimata テョn versurile din urma, nu se poate atribui unui anume poet, ci este tocmai テョn anonimatul ei o dovada a idealismului pana la care se poate ridica inspiratia curat populara?
D-ta pari a atribui acestui gen de poezie mai putina テョnsemnatate estetica; dar te rog sa-ti aduci aminte de constatarile istoriei literare din tari cu o cultura mult mai veche, d.e. din Anglia si din Germania; cum la englezi de la publicarea poeziilor populare de Percy (1765) si la germani de la cea analoaga a lui Brentano si Arnim (Des Knaben Wunderhorn, 1806-1808) dateaza o renastere a poeziei lirice テョn literatura lor culta.
Si テョn contra culegatorilor Brentano si Arnim s-a adus imputarea ca au テョntocmit poeziile populare, dar mai tテ「rziu meritul lor s-a recunoscut pe deplin, "fiindca - dupa cum se exprima o carte de scoala - cu un tact admirabil au stiut sa scoata chintesenta poeziei cu care sa produca cea mai adテ「nca impresie". Pe urma unor asemenea publicari s-au ivit poetii lirici cei mai raspテ「nditi ai literaturii germane din secolul trecut, Heine, Lenau, Uhland (el テョnsus culegator de poezii populare), ca si mai nainte Bテシrger, ostensibil inspirati de formele si limba acelor manifestari anonime ale neamului lor, si prin ei s-a desavテ「rsit opera テョnceputa de clasicii anteriori, adica s-a statornicit テョn societatea culta a Germaniei predomnirea limbii si literaturii nationale cu テョnlaturarea celei franceze, asa de puternic ocrotite mai テョnainte de テョnsus Frederic cel Mare.
Tot asa s-a テョntテ「mplat si la noi, unde evolutiunea nu este テョnca desavテ「rsita. Alecsandri a adunat poeziile populare pentru a da elementului national celui mai sigur putinta unei dezvoltari temeinice テョn literatura si le-a テョntocmit asa (d-ta zici cu atテ「ta dulcegarie sentimentala, eu zic cu atテ「ta potrivire la receptivitatea contimporanilor) テョncテ「t sa poata patrunde テョn societatea テョnalta. Este caracteristic ca cea dintテ「i care simte si recunoaste acest merit al lui Alecsandri e テョnsas Elena doamna, care zice テョn raspunsul ei la dedicatia poetului: "Fara a ridica ceva din caracterul naiv al expresiei poporale, ati mladiet cu o rara fericire forma acestor テョncercari テョntテ「ietoare".
Cu aceasta "mladiere" a patruns poezia populara テョn sufletele noastre. Eminescu s-a inspirat de-a dreptul de la ea, Cosbuc si Goga se dezvolta pe urma lui, iar テョn miile de scolari si studenti ai generatiei de astazi lucreaza mai departe formele acestor poeti astfel テョnviorati, si テョncetul cu テョncetul radacina populara テョmplテ「ntata de Alecsandri creste si rodeste テョn toate directiile.
Aceasta miscare se face de la sine, prin puterea covテ「rsitoare a plasmuirilor frumoase. Orce sila, orce violenta, nu poate fi decテ「t daunatoare. Sa se produca numai opere de adevarata valoare, nu de valoare テョndoioasa, exagerata prin sovinism, si societatea テョnalta va fi cテ「stigata prin atractia fireasca a frumusetei.
II
Am staruit poate prea mult asupra explicarii unei controverse, テョnsa tot ce priveste poezia populara merita cea mai mare luare-aminte, iar opera lui Vasile Alecsandri va gasi pururea テョn Academia Romテ「na un cuvテ「nt de aparare, de lauda si de recunostinta.
Viu acum, iubite coleg, la partea a doua a interesantului d-tale studiu si am si aici multumirea sa constat la テョnceput o comunitate de vederi テョn privinta criticei teoretice a "poporanismului".
Ce e drept, nu te pot urma テョn expunerea doctrinei economico-istorice a lui Loria si a "miragiului" introdus de el. Vテ「rsta la care am ajuns m-a facut mult mai rezervat fata de niste teorii sociale cu aparente stiintifice, cari pacatuiesc de regula prin generalizari pripite. La conceptia lui Loria se poate raspunde, tot asa de pe-asupra, cu spirituala observare a lui d'Avenel: Dans sa marche lente, la civilisation a recherchテゥ le beau bien avant l'utile. Elle a excellテゥ a faire des statues ou des temples avant de faire des lampes ou des parapluies; elle a su ecrire avant de savoir se chauffer et a dテゥcouvert le pinceau avant la fourchette. Ceea ce s-ar putea rezuma pe romテ「neste cu o vorba mai simpla: omul s-a gテ「ndit sa-si faca biserici テョnainte de a-si face hambare.
Cu atテ「t mai putin te voi urma テョn propunerea de leacuri pentru tamaduirea starii noastre actuale prin "maistri si ateliere テョn toate satele".
Prefer si ma grabesc sa ma pun alaturi de d-ta cテ「nd zici: "La toate celelalte popoare cauzele economice ale miscarilor sociale se iluzioneaza, iar poetii sunt ademeniti de miragiul unor nobile simtiri: la noi scoala poporanista, printr-o aberatiune a tuturor sentimentelor estetice, テョi tine テョntr-o mediocritate revoltatoare".
De mult era cunoscuta cererea unor socialisti-poporanisti, cari se amestecasera テョn ale esteticii si テョndemnau pe scriitori sa se ocupe exclusiv de mizeria claselor de jos si de vinovatia celor de sus. Dar daca toate tendintele si intentiile "utilitare" sunt daunatoare テョn arta, cel putin tendenta テョnvrajbirii claselor a ramas cu desavテ「rsire stearpa テョn producerea de opere frumoase.
Ma unesc dar cu aceasta parte a criticei d-tale, desi nu ma pot uni cu aplicarile ce le faci, si, d.e., ma deosebesc de d-ta テョn aprecierea poeziilor d-lui Octavian Goga. Lasa テョnsa la o parte deslusirea acestei deosebiri, fiindca Academia si-a aratat acum trei ani parerea despre primele poezii ale d-lui Goga, acordテ「ndu-le unul din premiile ei mai テョnsemnate, pe temeiul unui raport care cerceteaza cu de-amanuntul meritul literar al noului poet de peste Carpati.
Dar mai sunt rezerve de facut si テョn privinta celor zise de d-ta despre Creanga, Popovici-Banateanul si d-l Slavici. Ai introdus テョnsuti deosebirea テョntre acesti trei autori, la cari recunosti "miragiul" si テョntre autorii pe cari テョi crezi vinovati de "poporanismul" テョn テョntelesul defavorabil ce-l dai acestui cuvテ「nt. テ始sa atunci e greu de priceput pentru ce ai pus pe cei trei autori テョn republica poporanismului? Caci nu faptul ca figurile descrise de Creanga, Slavici si Popovici-Banateanul sunt mai cu seama tarani, preoti de la sate si meseriasi テョi face sa intre テョn acea rubrica.
Critica d-tale ca テョn nuvelele d-lor Slavici si Popovici, テョn deosebire de povestirile lui Creanga, figurile nu au aparenta de realitate, ci sunt "anemice si nefiresti" sau - cum zici tot d-ta - "nu sunt de carne, ci de carton", s-ar putea aplica tot asa de bine la multe nuvele din viata societatii テョnalte, caci o asemenea observare se refera la o tema generala a cercetarilor literare, iar nu numai la テョnfatisarea figurilor luate din popor.
テ始sa critica nu o cred テョndreptatita, si modul cum dezlegi d-ta "enigma" descrierii acelor figuri "anemice si nefiresti" prin faptul ca d-l Slavici si Popovici-Banateanul ar fi crescuti テョn licee si universitatii germane si ar fi テョmpodobit flacaii din satul lor de nastere cu romantismul carturarilor din Viena, テョmi pare lipsit de temei.
Nu e lucru usor (am recunoscut-o de la テョnceput) a argumenta テョn materie estetica. Voi テョncerca totusi sa-mi sustin parerea ca multe din nuvelele d-lui Slavici, ca si nuvelele lui Popovici Din viata meseriasilor sunt creatiuni cu acea deplina aparenta a realitatii テョn care se テョncheaga arta adevarata.
Ca nu poate fi vorba de fireasca atribuire a unui romantism exotic la figurile poporului romテ「nesc rezulta din analoaga テョnzestrare a satenilor cu simtimintele cele mai テョnalte si delicate tocmai テョn schitele, nuvelele si romanele taranesti din acele literaturi occidentale, unde introducerea unei culturi straine la elementele autohtone este exclusa. Absolut aceeas nota vibreaza テョn Petite Fadette, テョn Franテァois le Champi, テョn Mare au Diable de George Sand, テョn figurile de pe tarmurile Rinului descrise de Auerbach, テョn taranii lui Ganghofer din muntii Tirolului si chiar テョn vagabonzii lui Bret Harte din California.
De unde vine aceasta identitate a aspirarii ideale テョn mijlocul unor realitati materiale asa deosebite? Din convingerea intuitiva a marilor scriitori ca テョn cugetul poporului - fie orcテ「t de lipsit de cultura carturareasca, ba uneori テョti vine sa zici tocmai fiindca e lipsit de ea - germineaza si poate prinde radacina dezvoltarea celor mai curate si alese simtiminte omenesti. Precum se gaseste テョn popor o adテ「nca evlavie, tot asa se poate gasi o mare decenta si cea mai surprinzatoare sfiala テョn legatura dintre sexe.
Caci nu numai pe calea gテ「ndirilor abstracte, テョngramadite テョn feluritele sisteme, poate ajunge omul sa-si dea oarecare seama de tainele vietii, ci si pe calea instinctiva a simtimテ「ntului.
Romantismul carturarilor din Viena? Dar de la ce fel de carturar, de la care romantism au iesit versurile noastre populare:

Daca vreai dragoste-aprinsa,
Adu-mi gura neatinsa
Si o inima fecioara
Ca apa de la izvoara...

Si se poate o mai テョnalta, o mai curata expresie de iubire?
Dar テョn cealalta poezie:

Du-te-n cale-ti, mergi cu bine,
Farテョa te gテ「ndi la mine,
Ca e lumea-ncapatoare
Pentru-o pasare si-o floare...

Din ce tratat de etica sociala a テョnvatat taranul anonim sa fie multumit cu soarta ce-i este harazita?
Fara テョndoiala, complicarile sufletesti ale societatii テョnalte sunt o problema din ce テョn ce mai interesanta テョn proportie cu cresterea culturii, si ele テョsi vor afla テョnfatisarea fireasca テョn literatura noastra. Dar aceasta nu ne poate face sa uitam ca simplicitatea taraneasca nu exclude frumusetea lirica, precum nu exclude energia epica, nici chiar conflictul dramatic.
Cテ「nd vad asemenea deosebiri de judecata literara テョntre noi, テョmi vine sa repet vechea observare facuta テョntr-un articol despre "poeti si critici", ca tocmai poetii sunt mai putin chemati sa apretieze poezia altora. Ei sunt prea patrunsi de felul lor de a pricepe lumea si prea refractari la felul altora de a o pricepe.
Menirea d-tale, iubite coleg, care esti テョnsuti unul dintre cei mai recunoscuti poeti ai generatiei de astazi, este de a ne テョnzestra literatura cu creatiunile propriei d-tale imaginatii. Iara rolul mult mai modest de a primi si de a pretui creatiunile poetilor lasa-ni-l noua, publicului cetitor, cari putem テョmbratisa cu aceeas recunostinta cele mai felurite individualitati artistice numai cu conditia ca sa fie テョn adevar inspirate de simtimテ「ntul curat al frumosului.
Si fiindca テョn multe din poeziile si nuvelele cu cari ne-ai sporit comoara literara d-ta ai fost テョn adevar inspirat de cel mai テョnalt simtimテ「nt al frumosului, fii cu aceasta parte a operei d-tale binevenit テョn mijlocul Academiei Romテ「ne!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!