Am petrecut ore in sir doar uitandu`ma la ea cum visa si zambea, gandindu-ma: "care dintre noi este cufundat in lumea reala, eu..sau ea?". Aceasta intrebare ma bantuit timp de 3 ceasuri pana cand, am fost trezit de unu din lucrurile care fac viata, reala sau ireala, mai frumoasa: mirosul prajiturilor mamei, urmat de sunetul prietenilor batand la usha si imaginea zambetului EI cand sa trezit si ma privit in ochi, zicand vesela si fara griji "Ohayo..H!ge'Chan :*"