Stau întinsă direct pe nisip. Berea e încă rece … îmi asortez gândurile în spatele ochelarilor de soare și zâmbesc în nuanțe azur.
La tine în vise miroase puternic a detergent. Nici măcar aerul sărat al mării nu estompează parfumul ăsta nenatural. Dar nu mă plâng, bine măcar că îmi mai găsesc loc sub pleoapele tale.
Dau sonorul mai încet, până la momentul când ne-am cunoscut. Pe atunci nu prea obișnuiam să privim cerul …. Îl știam acolo, ca pe o promisiune.
Apa mi se evaporă de pe coapse, creând luciri iluzorii. Îmi scutur părul ud și râd, așa cum făceam când vroiam să mă iei în brațe și să îmi dai drumul în mare.
Nespus de cald ... bătaia valurilor îmi ține loc de inimă. Visul devine cețos și dens, dacă nu mă prinzi de mână ai să mă pierzi și cine știe cât timp voi rătăci pe alte plaje până voi mai ajunge la tine.
Mă ridic pe o parte ca să îmi strâng puținele amintiri pe care le mai am. Îmi vine să râd de clasificarea migăloasă a timpului în secunde, minute, ore ...zile, de fapt el e un șarpe cu multe inele, în unduirile căruia se pot pierde vieți. În urmă nu rămân decât dâre.
Mă aplec spre tine pentru un sărut, zâmbești atât de frumos în somn ... După tresăriri îmi dau seama că pleoapele se vor deschide curând, așa că mă voi furișa discret pe sub ele. Am să îți las doar liniștea acestui vis, amintirea lui o iau cu mine – doar așa voi ști să te mai găsesc.
La radio se propagă viața noastră.