Evadare

Strivit între X și un număr concret,
Încerc să găsesc o oază-n deșert.
Vulturii se rotesc
Și fariseii îmi prezintă lacuri imense la infinit.
Alerg, șchiopătez și mă târăsc
Având bolta nopții în minte
Căci stelele fixe rămân fixe
Iar stelele căzătoare, vor cade până la urmă.
Cogito ergo sum.
Clasific stelele fixe, le împart, le adun.
Găsesc drumul spre tine,
Cu compasul gândului
Peste echerul trupului.
Și te regăsesc primăvară,
Cu visurile tale imense,
Cu generozitatea ta de Cressus într-o lume de cerșetori
De care fug atârnând gânduri de stelele fixe
Din noapte, din zi,
Din mirarea eternă,
Trăind și etern renăscând
Din Cuvânt.