sclav în iubire să fii dar să ai
după cine să mergi în genunchi după cine
să amețești privind să umbli numai
ca-ntr-o beție care nu vrei să se termine
și rareori trezit să nu ai timp
să te ridici vreodată supus cerând iertare
să fii crezut și să-ți continui drumul
prin marile furtuni devastatoare
surâsul ei să fie surâsul unei lumi
când uneori te mustră să crezi că ți se-nchină
să-ți născocească mitul prin propriul tău abis
și chiar din suferință să-mprăștie lumină

ce preț să aibă toate când astfel îmi apar?
ce aur diamante sau perle orbitoare?
aș merge după tine oglinda vieții mele
căci eu cunosc doar vraja ruinelor în soare