las mâinile jos
fantasma delicată a nopții se ține după mine
întorc privirea, obicei vechi, spre poarta studiată a ceasului șase
mătăsos orașul se desface
trotuarele usucă silueta femeilor cu pulpe de prins la gât
ochii lor galbeni mâncați de molii.
tărăgănat o larmă nouă își lăcuiește cizmele
dimineața animal tânăr