nu singurătatea mă înspăimântă. de fapt sunt lucruri care se cheamă cumva numai în singurătate. într-un fel tu ești parte din ea. din liniștea ei amplă.

de câte ori vizitez o galerie de artă mă văd. sunt mii de oglinzi care se ascund în tușele morților. am ajuns să cred că locuiesc în uleiul pe pânză în acuarelă în imaginația unora sau altora.

esența mea se face văzută.

eu jonglez numai cu soarta. strecor și câte o clipă perfectă ca aceea din catedrală. strecor în locul soartei un concert de orgă.