cică secretul e să mesteci gumă
multă gumă
să mesteci furibund
vise, iluzii, iubiri, hormoni
să mesteci cum dădea michelangelo
cu dalta
fără să fii preocupat de ce iese
să iasă tot ce e de ieșit
în răstimpuri să oftezi din rărunchi
uite praful de la marmură
pare un om dat jos din autobuz

neapărat să mesteci cu gura deschisă
să auzi cum clefăi
ca un biban scos pe uscat
altădată să nu mai muști momeli
imaginate de nevoi suspecte

să mesteci parcă ai mesteca anii
trotuarele disprețul ce te pândește
ca o hienă așteptând
să ți se șteargă amintirile
așa cazi bine la stomac

apoi fă un balon mare
să ți se spargă conturând fața
bravo ai o mască în plus
și-un alt strat protector
împotriva scuipaților pe care
viața ți-i va mai trage

cică secretul e să mesteci gumă
până se face un cocoloș de mărimea
pietrei lui david
cu care-i dai în dinți vieții
să vezi dacă e neagră în cerul gurii
sau doar mestecă gumă