Nu chemi tu lucrurile
ci ele te atrag
atât cât să le vezi pierderea lor

departe s-au așezat
înalt
cât să le închipui aproape fără ca să doară

în vremea
când sensul le schimbă într-un fel invers
și ele devin sticloase

prin ochii tăi distanțele se prăbușesc
iar curgerea
încetinește peste un timp care dilată

sfâșietor