va urasc...cu ochii in lacrimi zac la marginea prapastiei gandindu-ma ca poate in negura ma asteapta macar tacerea pe care-am asteptat-o in zadar... nu-mi pot calma gandurile ce parca-mi joaca leapsa intre ciocan si scarita subconstientului... si vreau, si-ncerc, si plang, si mor, vazand ca tot ce fac e doar un mare NU in ochii vostrii, niste critici care nu stiu ce inseamna truda si efortul, ca un public spectator ce vrea genialul, nu normalul... sunt satul de speculatii, de idioti ce pot sa faca totul mult mai bine decat mine... nu va retin...scena e a voastra... va rog sa ma chemati la-nmormantare... fara aplauze.