Azi nu, iubire,
nu am vreme
de liniște,
chiar am probleme
ce rezolvări
nu-și prea găsesc
în lumea asta
cea reală
din care fug
ca de-o boală
în fantezii
în dor spre tine
scriind neroade poezii
mințindu-te
că mi-este bine...
zâmbind amar
printre suspine...

Înnebunesc aici, pe țărmul ăsta de mare... mare pe care nu o prea văd... Cum e la mare? Nu știu, nu mi-e bine cu mine, cu problemele mele din viața reală... și sunt atât de singură în ceea ce ar trebui să însemne împreună... Și nici măcar ție nu-ți pot spune ce abisuri străbat... uneori nu mi le-aș spune nici mie...