tu de fapt n-ai ochi
doar două gheme de lumină
din care-mi croșetez eu zile

nici gură n-ai
ci un sfert de caisă
lipit peste un sfert de lună

tu de fapt n-ai sâni
ci două bucăți de cremene
furate dintre măselele timpului

nici piele n-ai
numai clape pe care-mi pun degetele
și încep să pulseze pe limba lor

eu de fapt nu sunt

decât atunci când
croșetez
tai
fur

simt cum mă plămădești