Lasă-mi din toate o frunză
Nu cer imagini, șuvițe
Sau scrisori parfumate de tine,
O frunză culeasă din parcul în care
Ne odihneam seară de seară visele
(Cuvintele erau prea departe)
Iar alții ca noi își plimbau tăcerile
Pe sub castanii în floare.
Nu-ți cer sărutări, nici promisiuni deșarte,
Priviri ce m-ar unge pe suflet
(De-acum mulți ani înainte).
Dă-mi doar o frunză
Presărată cu aduceri-aminte.
Nu vreau să-ți pătez amintirea
Þipând că ai fost sau că ești,
Doar frunze să-mi cadă pe umeri
Și vântul să-mi bată în plete
Îmi doresc...



14 septembrie 2007