Se uită la mine încontinuu
Nu clipește, nu schițează nici un gest deși îl simt zâmbind șmecher în spatele ochelarilor fumurii care îi ascund ochii. Oare chiar ce culoare or fi având?
E bine făcut, modern, cochet, trendy, deși costumul integral de blugi e un pic depășit.
Doamne, câtă presiune. Se uită fix la mine, nemișcat, numai la mine. Nu mai are ochi pentru nimic altceva. De parcă doar eu aș exista pentru el.
Hm… E înalt.. Cred că dacă mă urc pe tocuri tot e mai înalt decat mine… Ia să văd, am să trec prin fata lui, așa, ca din întâmplare, tra la la …. Aoleu, oare și-a dat seama? Ah, mi s-au îmbujorat obrajii. Stai că mă prefac că mă uit la o bluză Da, sigur m-a vazut. Bine, nu s-a clintit dar eu știu. Simt cum mă arde privirea lui, de după ochelari.
Si pare așa drăgut si așa de manly. Așa cum stă el neclintit, neatins, ca un luceafăr eminescian. Oare am vreo șansă?
I-aș cere sfatul colegei mele, dar mi-e așa…, hm….
Ce-o sa zică? E totuși un necunoscut. Deși de mai bine de o săptămână jucăm jocul ăsta. Eu mă prefac că nu îl văd, dar îl urmăresc cu coada ochiului. El e bărbat, e mai curajos. Mă țintește fix cu privirea. Of… ce păcat că întotdeauna are ochelarii ăia pe ochi. Nu reușesc să-mi dau seama dacă într-adevăr…
Gata m-am hotarat. Număr pana la 10 și dacă el nu face prima mișcare, o fac eu.
Unuuu (uff), doooii (îmi bate inima), treeeiii (ce-i cu toți oamenii ăștia aici?), paaatruu (dă Doamne să dispară toată lumea), ciiinci (haide măi, care e cel mai rău lucru care se poate întampla?), șaaaseee (nu vreau să mă gandesc la asta), șaaaapteeee (nu, nu mă duc, ce să-i spun, oare arăt bine?), oooopt (e te te, mare brânză, intri, îi spui bună, ce faci și dacă nu, nu și gata), nooouuuăă (aoleou, nu mai am aer, call 911, adică 112), zeeeceeee (sunt la ușa magazinului)
“- Bună ziua, vă pot ajuta cu ceva?”
“- Ãăăăăă, nu…, da...., ba nu…., adică sigur..cred. Nu vă supărati, cât costă manechinul cu ochelari fumurii din vitrină?”