Cata nesabuinta intr-o singura miscare!Nu-i ceream decat sa raspunda tacticos intrebarilor rigide pe care le adresam inconstient.Incercam sa descopar ceea ce nu dorea el sa transmita,dar voiam eu sa inteleg. Stiam ca nu-l pot trezi altfel decat etalandu-mi necunoscutul. Dar misterul e periculos,te invaluie,te ascunde pentru ca sa te piarda,iar detasarea tocmai de aici recurge.
Da,asta era el,un tiran angelic despre care nu puteam afla nimic pentru ca stiam totul.Il urmaream la asfintit cand se arata pragmatic in fata orientarilor infrante utopic. Cunostea fiecare detaliu pierdut prin valurile din fata lui,dar vedea un singur cuvant tiparit de aproape doi ani pe aceeasi privire cruda. Se chinuia cumplit sa desluseasca fiecare semn,se pregatea de fiecare data sa-l infrunte triumfator,insa la nesfarsit rata aceleasi miscari inegale si tacticoase. Nici macar nu recunoastea ca e zdrobit de spaima cu gandul la reusita.
Cat de dureros trebuie sa fie...imi spuneam pentru mine. De fapt, cunosteam preabine rasuflarea inghetata,ochii mineralizati,unghiile topite,mainile de ceara cu care ma agatam si eu de mimica unui actor. Cum nu dezveleam rolurile,trageam cortina de cel putin trei ori si ingrosam praful pana mi se declansa o tuse seaca.